9L şi Oraşul

„V-aţi imaginat vreodată că te poţi îngrăşa de sărăcie? În Marea Britanie, unde cu onor m-am retras din România dezlănţuită, tocmai a fost făcut public un studiu alarmant, care spunea că britanicii, din cauza crizei economice, din cauza vestitului “credit crunch”, a căderii pieţei imobiliare şi a impasului economic în care se află întreaga ţară, paradoxal, se îngraşă ca godacii de Ignat. Cum? Paradoxal.”

Citiți-l pe Reporterul de zile negre.

21 de ani de viață, 20 de ani de experiență și-o lună degeaba! Let's dance! You already know it - Life is fucking cool!...

Libertatea individuală înseamnă libertatea de a-ţi descoperi capacităţile şi de a le utiliza în relaţia cu lumea în care trăieşti. Pe scurt, un compromis cu tine însuţi. Asta ar fi trebuit să învăţăm după 1989...

"cetelem aucune nouvelle de mon pret je les apelle il me dise que mon contrat est pas lisible au bout de 4SEMAINES et toujours pas de nouvelle (brice le 27/08/08)"
"Cetelem, nul, je leur ai envoyé mon contrat signé le 3 juillet, juste avant un appel pour me rappeler de renvoyer mon contrat et que dès réception du contrat virement sous 48h, chouette sauf que depuis aucune nouvelle, je leur envois des mails et toujours la même réponse, la 1ère fois ct réponse dans un court délai, la 2ème fois réponse sous quelques jour 15 jours plus tard toujours rien, je l'ai appel toujours la même réponse, la semaine prochaine et là je regarde sur le site pour le suivi de la demande de prêt et je vois que mon dossier et classé sans suite, super j'ai perdu 1 mois 1/2 à attendre pour rien, alors qu'on m'avait dis que ct bon. Voilà j'ai les boules, plus quà trouver un autre organisme de prêt en peu de temps (jessica le 13/08/08)"
"Depuis début juin je ne cesse de les contacter pour savoir ou en est mon dossier alors que je leur ai fait parvenir toutes les pièces... il est soi disant toujours à l'étude... (Ludivine le 15/07/08)"

Sursa - Votre opinion sur Cetelem.

De ce am ajuns să pun aşa ceva pe blogul meu?
Pentru că, exact ca francezii de mai sus, am intrat într-o horă, de data asta românească, de trimis tot felul de hârtii şi de aşteptări mai ceva mai ceva ca întoacerea capşunarilor acasă, către firma puişor de România a Cetelemului francez de mai sus.

Aşa că, mi-am zis eu, e nevoie de pus alarma ca nu cumva alţii să calce pe aceleaşi urme, cu nervozităţile de rigoare.
Deci, subsemnatul, căutat prin oraşul din mine de firma de mai sus, cu mare pam-pam că e deţinută de o mare companie de la mama lui de Jacques, spun cu străşnicie că NU recomand Cetelem nimănui, pentru că:
- îmi spune o duduie la telefon că, dacă duc docomentele la un punct de lucru al lor dintr-un magazin, docomentele ajung mai repede la ei; ca să' aflu ulterior că eu am depus pe data de 8 şi ele au plecat de la punctul de lucru pe data de 13;
- la fel ca franţujii supăraţi de mai sus, le-am trimis vreo două mailuri până când s-au gândit să-mi răspundă şi asta nu printr-un răspuns pe email, ci pe telefon; la vreo două săptămâni jumate de la primul mail, mi-a venit şi primul răspuns pe mail de la o tanti care în sfârşit a învăţat cum se spune "ne cerem scuze";
- orice apel am primit pe mobil, era cu numărul ascuns şi, în afară de cucoana pe care am contactat-o prima dată şi mai apoi un nene pe care tot eu l-am contactat în ziua când am depus docomentele la punctul de lucru, nimeni nu s-a recomandat, deşi eu am precizat de fiecare dată identitatea mea;
- la o lună de la depusul docomentelor, s-au gândit să-mi spună că nu-ş'ce hârtie s-a schimbat şi că mi-o trimit ca eu să o completez şi s-o retrimit, iar în momentul în care ei o primesc, o să mi finanţeze contul; vorbit-am joia trecută despre chestia asta, astăzi e miercuri şi nici urmă de plic de la ei; o fi fiind Poşta Română de belea prin unele chestii, dar nu mai face demult un plic de la Capitală la Oraşul din mine, mai bine de două zile, adică ar fi trebuit ca luni, cel târziu marţi, să fi primit plicu'.

Toate astea sunt motive întemeiate ca să scoatem Cetelemul din Ţara Românească, de vreme ce ziceam că aia care vin la noi ar trebui să ne înveţe cum să facem lucrurile bine şi repede, dar iată că numai aşa nu se întâmplă. Go home, Cetelem!

Câte fețe are omul pe dinăuntru și câte pe dinafară?

Moi je n'étais rien
Et voilà qu'aujourd'hui
Je suis le gardien
Du sommeil de ses nuits
Je l'aime à mourir
Vous pouvez détruire
Tout ce qu'il vous plaira
Elle n'a qu'à ouvrir
L'espace de ses bras
Pour tout reconstruire
Pour tout reconstruire
Je l'aime à mourir

Elle a gommé les chiffres
Des horloges du quartier
Elle a fait de ma vie
Des cocottes en papier
Des éclats de rire
Elle a bâti des ponts
Entre nous et le ciel
Et nous les traversons
À chaque fois qu'elle
Ne veut pas dormir
Ne veut pas dormir
Je l'aime à mourir

Elle a dû faire toutes les guerres
Pour être si forte aujourd'hui
Elle a dû faire toutes les guerres
De la vie, et l'amour aussi
Elle vit de son mieux
Son rêve d'opaline
Elle danse au milieu
Des forêts qu'elle dessine
Je l'aime à mourir

Elle porte des rubans
Qu'elle laisse s'envoler
Elle me chante souvent
Que j'ai tort d'essayer
De les retenir
De les retenir
Je l'aime à mourir
Pour monter dans sa grotte
Cachée sous les toits
Je dois clouer des notes
À mes sabots de bois
Je l'aime à mourir

Je dois juste m'asseoir
Je ne dois pas parler
Je ne dois rien vouloir
Je dois juste essayer
De lui appartenir
De lui appartenir
Je l'aime à mourir

Elle a dû faire toutes les guerres
Pour être si forte aujourd'hui
Elle a dû faire toutes les guerres
De la vie, et l'amour aussi
Moi je n'étais rien
Et voilà qu'aujourd'hui
Je suis le gardien
Du sommeil de ses nuits
Je l'aime à mourir

Vous pouvez détruire
Tout ce qu'il vous plaira
Elle n'aura qu'à ouvrir
L'espace de ses bras
Pour tout reconstruire
Pour tout reconstruire
Je l'aime à mourir

Weekend plimbăreț pentru mine, plin de imagini și de sentimente.

Am dat o mână de ajutor unor rude care au fost puse, la rândul lor, să nășească o pereche de tineri de la țară, ce lucrează prin Italia, dar care au ținut morțis să-și pună, la rândul lor, pirostriile acasă, în România.

Am aflat că, la nuntă, s-au întâlnit cultural două entități - cea a celor care a plecat la muncă în străinătate, denumită generalist "italienii", și cea a celor rămași acasă. Unde s-au contrat cele două entități? La capitolul muzica de la nuntă. Mai exact, cum muzica a fost asigurată de o formație locală, mult joc și voie bună de origine pur moldovenească și ioc manele până undeva spre zorii zilei. Atunci s-au gândit "italienii" că nu trebuie să piardă momentul, au băgat câteva sute de euro în buzunarele muzicanților și s-au făcut auzite cele trei manele lungi și late de la nunta respectivă.
Pe scurt, lecția asta ar suna cam așa - cu ce tradiții ne-am dus prin lume și ce tradiții mai putem salva pe-acasă?

Lecția 2 e mult mai dureroasă. În drumurile mele, care au trecut de fiecare dată prin preajma zonei de agrement Breazu, am văzut cum, de la o zi la alta, creștea numărul sticlelor de plastic și al cutiilor de bere aruncate pe marginea drumului. O imagine de weekend pur românesc și o lecție pe care nici nu o predăm bine și nici nu o învățăm prea bine.
Pe scurt, ar trebui să știm că niciodată nu vor răsări, la margine de drum, copaci de plastic și de aluminiu...

Așa îmi place orașul din mine...

„Cei doi alpinişti amatori ieşeni, Dragoş Constantin Nica şi Ludovic Vieru, care au escaladat cel mai înalt vulcan din Asia, Damavand (5.671 de metri), s-au întors ieri acasă. Vulcanul se află la 300 kilometri de oraşul iranian Isfahan, cu care Iaşul este înfrăţit. Expediţia a durat aproximativ două săptămîni, iar escaladarea – 3 zile. Pe vîrful vulcanului, ieşenii au pus drapelul României şi sigla "Iaşi 600". "Ajunşi aproape de vîrf, vîntul sufla foarte tare, iar emanaţiile de sulf erau mari. Abia dacă puteai să respiri! Pentru a putea escalada vîrful ne-am antrenat timp de două luni pe masivul Ceahlău şi în munţii Rodnei", ne-a spus dl Vieru, care este asistent la Facultatea de Geografie şi Geologie a Universităţii "Al.I.Cuza". Dragoş Nica este inspector în cadrul Corpului de Control al Primarului. "Am întîmpinat greutăţi la urcare, aveam migrene. Vremea a ţinut cu noi, numai într-o seară a fulguit. Mîncam foarte multe batoane de ciocolată şi beam zilnic cîte 4 litri de apă, procurată de la un adăpost situat la 4.200 de metri. Trebuia să plătim aproximativ un dolar pentru un PET de apă la jumătate, cam de zece ori cît era preţul dacă am fi cumpărat-o de la poalele muntelui... Am avut fulare ale echipelor de fotbal Dinamo şi Politehnica Iaşi. Eu sînt dinamovist, dar ţin şi cu Politehnica, iar colegul meu este suporter al echipei ieşene. Abia acum realizez ce expediţie impresionantă a fost", ne-a mai spus dl Nica.

Cei doi îşi pot trece în palmares o premieră. "Din 2000 lucrăm la tot felul de escaladări şi, din cîte ştiu, sîntem primii ieşeni care au înfruntat acest munte", a adăugat dl Vieru. Alpiniştii se află la a doua expediţie împreună, iar următoarea lor ţintă este vîrful Aconcagua (6.962 metri) din America de Sud. "Planuri sînt. Depinde de sprijinul pe care-l vom avea din partea autorităţilor locale şi a oamenilor de afaceri din Iaşi", a precizat dl Nica. Transportul şi mîncarea celor doi alpinişti au fost asigurate de municipalitate. Bugetul alocat a fost de 15.000 lei. (A.Hurbea)”

Sursa - www.evenimentul.ro