De veghe în lanul de comunicare

4 ani de când mi-am schimbat cariera profesională.
4 ani de când tot învăţ că există comunicare sub diverse forme, uniforme, tocuri şi jocuri.
4 ani în care am vrut să mă provoc.

Atunci am plecat din micul sat global tv şi am venit să stau 
de veghe în lanul de comunicare.
Astăzi mă reaşez în blogosferă, gândindu-mă la ce va fi peste 4 ani.

Între atunci şi astăzi, s-au aşezat nişte răspunsuri.

Am plecat pentru că se instalase gândul saturaţiei.
Am ajuns aici pentru că nimic nu era mai provocator ca schimbarea de aici.
Nu am devenit cotizant de grup ideologic sau de altă natură.
Nu mi-am lăsat traista de principii la marginea lanului de comunicare.
Am prieteni. Da, prieteni adevăraţi.
Am duşmani. Da, duşmani adevăraţi.

Unii au zis că e vorba de un come-back.
Alţii au zis că e vorba de un come-back fericit.
Iar destui au zis “ăsta e de-al cui?”.

Cred în continuare în teoria bunului simţ şi în practica loialităţii.
Deşi au fost multe vântoase prin lanul de comunicare.
Cred în oraşul din mine, cel locuit în nelocuinţa lui.
Cred în ceea ce ne arată el că trebuie să facem.

Şi mai cred că, în lanul de comunicare, e o vorbă pentru fiecare…